David Livingstone

David Livingstone

 

     S-a născut la 19 Martie 1813, la 10 km depărtare de oraşul Glasgow, în Scoţia.     La vârsta de 20 de ani s- produs în viaţa lui Livingstone marea transformare, naşterea din nou.     La incept n-a avut de gând să se facă misionar, însă dăruia pentru susţinerea misionarilor cât putea de mult.

Atât apelul cât şi faptele unui misionar intors din China pentru a cere ajutor bisericilor din Marea Britanie l-au convins pe Livingstone să devină misionar.      Avea atunci doar 21 de ani. Planul său a fost să primească educaţie teologică şi medicală. Astfel a studiat medicina şi teologia la Univ. din Glasgow. În nov 1840, Livingstone, a luat doctoratul în medicina şi licenţa în teologie, la aceeasi Universitate. 

     În acest timp, făcuse cunoştinţă cu Dr. Moffat, misionar în Africa. I-am spus, istoriseşte Dr. Moffat: “că ar fi bine să meargă în şesurile din nordul Africii, unde am văzut de multe ori, în zori de zi, ridicându-se fumul a mii de sate, în care nu pătrunsese nici un misionar.”

In China unde planuia la inceput sa mearga era razboi. A ales să meargă în Africa, Africa devenind câmpul său de lucru.

     A urmat o viaţă de 30 de ani, de neobosită alergare, pentru răspândire Evangheliei, pentru convertirea păgânilor, pentru ajutorarea celor bolnavi, dar şi pentru deschiderea de noi drumuri, înspre centrul Africii, pt cei ce urmau să devină misionari. Dorinta lui era sa raspandeasca evanghelia, sa aduca comertul si civilizatia in aceste regiuni.

     Dupa aproximativ 3 ani de la sosirea in Africa D L s-a fost casatorit cu, fiica misionarului Robert Moffat, Mary impreuna cu care au avut cinci copii… din care unul a murit in Africa.

     D Livingstone, a predicat Evanghelia tuturor celor pe care i-a întâlnit, chiar şi triburilor de canibali. El istoriseşte: “am avut o deosebită plăcere să predic acestor ucigaşi, despre sângele preţios care curăţă păcatul. Slăvesc pe Dzeu că mi-a dat mie, nevrednicul, prilejul şi cinstea deosebită, să fiu primul sol al harului în aceste regiuni întunecate.”

     D L era forte determinat chiar dacă trecea prin multe greutăţi, de multe ori a fost zile întregi ud şi a dormit numai pe iarbă… “suntem nemuritori până ne isprăvim lucrul la care am fost chemaţi”.

     Dr David Livingstone a fost o combinatie curioasa de misionar, doctor, explorator, om de stiinta si activist impotriva sclaviei. Este pus astăzi alături de cei mai faimoşi cercetători, si exploratori, Marco Polo, Cristofer Columbus, Lewis and Clark, Neil Armstrong si altii…………“sunt atât de convins că trebuie să deschid o cale pentru evanghlie în Africa, încât voi continua oricât de mari vor fi piedicile şi orice vor spune oamenii.” A luat notite si a desenat harti in orice loc unde mergea.

Livingstone a descoperit cascada căreia el i-a dat numele Cascada Victoria, după numele reginei M Britanii. Poate nici o descoperire a lui Livingstone nu l-a făcu atât de celebru ca această cascadă, ea fiind a doua Niagara, insa mult mai frumoasa. A identificat 43 de feluri de fructe comestibile care creşteau necultivate. A descoperit o multime de rauri. Primul crestin care a traversat Africa de la est la vest, cu Evanghelia. Livingstone a calatorit 29000 de mile in Africa; adaugand la portiunea cunoscuta a globului, aprox. 1 mil. Sq. mile.

Livingstone a stârnit în oameniide ştiinţă cel mai mare interes pt Africa, a pus în mişcare lumea creştină pentru misiunea între africani şi a produs o puternică reacţie împotriva sclaviei o mare problemă a acelor zile. Oriunde mergea inima lui D L se frângea văzând ravagiile făcute de comerţul cu sclavi. “Pretutindeni sunt cadavre”scria el “oamenii sunt omorâţi în cele mai grele şi mai variate chinuri”, “găsesc adeseori femei moarte legate de arbori sau zdrobite în drum, vina lor find, că n-au putut să se ţină de grup, iar stăpânii lor le-au ucis ca să nu devină proprietaea altora.”este estimat ca peste 20 mil de africani au fost vanduti ca sclavi, iar peste 80 mil. Au fost ucisi datorita vanatorii de sclavi de-a lungul continentului.

     La varsta de 60 de ani, bolnav de friguri si dezinterie, David Livingstone, abia mai putea merge.     La 4 dimineaţa în ziua de 1 Mai 1973, băiatul care-i păzea coliba, a chemat un alt om crezând că Dr. Livingstone a murit. Când au intrat, au găsit lampa stinsă şi pe Dr. Livingstone pe genunchi cu capul în mâini. S-au retras crezând că se roagă, dar, după aceea, au înţeles că este mort. Aşa a murit Dr. Livingstone, singur în coliba din Ilala, din Zambia, centrul Africii, fără un prieten  care să stea lângă el, departe de copii, de lume şi de biserici; dar a murit în genunchi, rugându.se pentru Africa –pentru scumpa lui Africa– încredinţând-o celui ce a murit pe cruce pentru ea, Mântuitorul lumii pierdute.

     Nici o alta persoana nu a facut mai multe eforturi pentru viitorul misiunii ca si Livingstone.     Viata lui D L inspira la curaj si deopotriva la smerenie si dedicare totala pentru Hristos si evanghelie.

     Scopul meu a fost să-L imit pe Christos, atât cât poate fi imitat.

Anunțuri

GEORGE MULLER

GEORGE MULLER

 

 

     Unul dintre cei mai mari oameni ai rugaciunii si a credintei a secolului trecut. George Muller s-a nascut in Germania in 1805.

     Dupa terminarea studiilor teologice la Universitatea din Halle, a plecat in Anglia, unde a intrat in legatura cu o societate misionara. Aflandu-se la Bristol, pentru evanghlizare Dumnezeu il directioneaza insa spre o alta lucrare. Inima lui George se leaga de cei 6000 de copii orfani ai Angliei care erau gazduiti in inchisorile din tara, pentru ca nu exista un alt loc pentru ei. Intr-o dimineata in timp ce studia, a descoperit textul din Psalmul 81:10, si a fost foarte incantat de el. S-a hotarat  sa faca ceea ce nu facuse niciodata pana atunci: sa-i ceara lui Dumnezeu un local 25,000 de lire si niste oameni bine inzestrati care sa ingrijeasca de copii! Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea. In dimineata imediat urmatoare au sosit primii bani.

     De atunci George Muller s-a hotarat sa nu ceara nimic de la nimeni, decat de la Dumnezeu. “Domnul va purta de grija” a devenit mottoul lui, si al orfanilor carora le era acum tata. Unul din principiile lui Muller era, sa nu ceara ajutor financiar niciodata de la nicio fiinta umana, oricat de mare ar fi fost nevoia, ci sa-si prezinte dorintele inaintea lui Dumnezeu, care a promis sa ingrijeasca de cei ce-L slujesc si sa le asculte rugaciunile.

     Prin rugaciune si credinta a construit 5 orfelinate, casa pentru mai mult de 10,000 de copii orfani, a infiintat 117 scoli care a educat peste 120,000 de copii, incluzand orfanii.

Fara sa ceara ceva altei persoane decat lui Dumnezeu, a primit peste $ 7,200,000 de-a lungul vietii, pentru orfani, doar prin rugaciune. A deschis o biserica in Bristol, unde se adunau 7 persoane. Cand a murit erau peste 2,000 de membrii. Nu a acceptat niciodata salar de la biserica, ci a predicat mereu, Luca 12:33, “vindeti ce aveti si dati milostenie”

     Cand se ruga pentru ceva, el nu se ruga doar pentru ca dorea acel lucru, ori pentru ca nevoia era mare. George Muller se ruga tot timpul cu Biblia deschisa inaintea lui. In fiecare rugaciune se baza pe promisiunile specifice ale lui Dumnezeu, deschidea Biblia si cu degetul pe acea promisiune venea inaintea lui Dumnezeu si primea lucrul cerut.

     Cand vedea ca hrana era pe terminate, se ruga impreuna cu sutele de copii orfani, iar Dumnezeu raspundea imediat.

     Acest om al credintei si al rugaciunii traia in duh de rugaciune “ma rog cand merg, cand vorbesc, cand ma culc si cand ma trezesc” spunea el. Si raspunsurile vin intotdeauna. De mii si zeci de mii de ori rugaciunile mele au primit raspuns. Nu voi renunta niciodata, stiu ce Dumnezeu slujesc! Era nedezlipit de Scriptura si incuraja mereu pe credinciosi, sa-si faca obiceiul sa se trezeasca dimineata devreme pentru a se intalni cu Dumnezeu. A citit Biblia de peste 200 de ori, in 69 de ani.

     El scria in jurnalul sau: “Daca un om sarac, a obtinut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate si intretinerea lor, doar prin rugaciune si credinta, fara a cere ceva vreunei alte persoane, decat lui Dumnezeu, atunci aceasta e o dovada vizibila ca Dumnezeu este inca credincios si El inca asculta rugaciunea”

      Dupa multi ani, Muller scrie cu privire la convertirea lui: “cand m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea dupa o locuinta s-a dus, iubirea dupa averi s-a dus, iubirea dupa lucrurile lumesti s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am gasit totul in El. Nu mi-am dorit nimic altceva. Si am ramas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, cautand sa implinesc doar lucrurile lui Dumnezeu.

     Avem atatea de invatat de la acest om care s-a rugat neincetat si a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Credinta lui Muller a fost o credinta simpla in suveranitatea lui Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Noi putem manifesta aceasi credinta astazi. Ne vom increde noi total in El, pentru ca toti cei ce se incred in El, Il vor gasi drept.

      Este de ajuns sa ne incredem in Dumnezeul Cel Viu, spunea Muller, si sa nu ne ingrijoram pentru lucrurile pamantesti, pentru ca “inceputul ingrijorarii este sfarsitul credintei; si inceputul credintei este sfarsitul ingrijorarii”