GEORGE MULLER

GEORGE MULLER

 

 

     Unul dintre cei mai mari oameni ai rugaciunii si a credintei a secolului trecut. George Muller s-a nascut in Germania in 1805.

     Dupa terminarea studiilor teologice la Universitatea din Halle, a plecat in Anglia, unde a intrat in legatura cu o societate misionara. Aflandu-se la Bristol, pentru evanghlizare Dumnezeu il directioneaza insa spre o alta lucrare. Inima lui George se leaga de cei 6000 de copii orfani ai Angliei care erau gazduiti in inchisorile din tara, pentru ca nu exista un alt loc pentru ei. Intr-o dimineata in timp ce studia, a descoperit textul din Psalmul 81:10, si a fost foarte incantat de el. S-a hotarat  sa faca ceea ce nu facuse niciodata pana atunci: sa-i ceara lui Dumnezeu un local 25,000 de lire si niste oameni bine inzestrati care sa ingrijeasca de copii! Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea. In dimineata imediat urmatoare au sosit primii bani.

     De atunci George Muller s-a hotarat sa nu ceara nimic de la nimeni, decat de la Dumnezeu. “Domnul va purta de grija” a devenit mottoul lui, si al orfanilor carora le era acum tata. Unul din principiile lui Muller era, sa nu ceara ajutor financiar niciodata de la nicio fiinta umana, oricat de mare ar fi fost nevoia, ci sa-si prezinte dorintele inaintea lui Dumnezeu, care a promis sa ingrijeasca de cei ce-L slujesc si sa le asculte rugaciunile.

     Prin rugaciune si credinta a construit 5 orfelinate, casa pentru mai mult de 10,000 de copii orfani, a infiintat 117 scoli care a educat peste 120,000 de copii, incluzand orfanii.

Fara sa ceara ceva altei persoane decat lui Dumnezeu, a primit peste $ 7,200,000 de-a lungul vietii, pentru orfani, doar prin rugaciune. A deschis o biserica in Bristol, unde se adunau 7 persoane. Cand a murit erau peste 2,000 de membrii. Nu a acceptat niciodata salar de la biserica, ci a predicat mereu, Luca 12:33, “vindeti ce aveti si dati milostenie”

     Cand se ruga pentru ceva, el nu se ruga doar pentru ca dorea acel lucru, ori pentru ca nevoia era mare. George Muller se ruga tot timpul cu Biblia deschisa inaintea lui. In fiecare rugaciune se baza pe promisiunile specifice ale lui Dumnezeu, deschidea Biblia si cu degetul pe acea promisiune venea inaintea lui Dumnezeu si primea lucrul cerut.

     Cand vedea ca hrana era pe terminate, se ruga impreuna cu sutele de copii orfani, iar Dumnezeu raspundea imediat.

     Acest om al credintei si al rugaciunii traia in duh de rugaciune “ma rog cand merg, cand vorbesc, cand ma culc si cand ma trezesc” spunea el. Si raspunsurile vin intotdeauna. De mii si zeci de mii de ori rugaciunile mele au primit raspuns. Nu voi renunta niciodata, stiu ce Dumnezeu slujesc! Era nedezlipit de Scriptura si incuraja mereu pe credinciosi, sa-si faca obiceiul sa se trezeasca dimineata devreme pentru a se intalni cu Dumnezeu. A citit Biblia de peste 200 de ori, in 69 de ani.

     El scria in jurnalul sau: “Daca un om sarac, a obtinut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate si intretinerea lor, doar prin rugaciune si credinta, fara a cere ceva vreunei alte persoane, decat lui Dumnezeu, atunci aceasta e o dovada vizibila ca Dumnezeu este inca credincios si El inca asculta rugaciunea”

      Dupa multi ani, Muller scrie cu privire la convertirea lui: “cand m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea dupa o locuinta s-a dus, iubirea dupa averi s-a dus, iubirea dupa lucrurile lumesti s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am gasit totul in El. Nu mi-am dorit nimic altceva. Si am ramas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, cautand sa implinesc doar lucrurile lui Dumnezeu.

     Avem atatea de invatat de la acest om care s-a rugat neincetat si a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Credinta lui Muller a fost o credinta simpla in suveranitatea lui Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Noi putem manifesta aceasi credinta astazi. Ne vom increde noi total in El, pentru ca toti cei ce se incred in El, Il vor gasi drept.

      Este de ajuns sa ne incredem in Dumnezeul Cel Viu, spunea Muller, si sa nu ne ingrijoram pentru lucrurile pamantesti, pentru ca “inceputul ingrijorarii este sfarsitul credintei; si inceputul credintei este sfarsitul ingrijorarii”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: