Hudson Taylor

   Este caracterizat printr-o mare renuntare de sine, o compasiune adanca pentru sufletele pierdute,o deosebita putere in rugaciune, un om organizat, de o perseverenta neobosita, cu o influenta uimitoare asupra semenilor sai, si in plus umilinta unui copil……..

   James Hudson Taylor s-a nascut, intr-o familie crestina, la 21 Mai, 1832, in apropiere de Leeds, in Anglia. Inca de mic dorea sa mearga misionar in China. La varsta de 17 ani, a experimentat nasterea din nou, iar dorinta si zelul de a fi misionar l-au facut ca la 19 ani, sa paraseasca familia si confortul, pentru a se muta intr-o zona mult mai rea, din dorinta a se obisnui cu siguratatea, saracia, si pericolul de a locui intr-un loc mizer si nesigur, unde singura companie putea fi Dumnezeu.

   Petrecea mult timp studiind si rugandu-se, lucra ca ajutor pentru un medic din apropiere, iar in timpul liber distribuia tractate si evangheliza pe cei ce-i intalnea. Tot in acest timp a studiat greaca, ebraica, latina si dialectul mandarin, al limbii chineze.

   La 21 de ani Hudson Taylor a ajuns in James Hudson Taylor . Greul abia incepuse.    Datorita razboiului si a faptului ca misionarii erau mereu vanati de chinezi, abea gasea unde sa doarma.

   Apoi, dupa trei ani, societatea misionara prin care a plecat in China, l-a anuntat ca nu mai avea fonduri pentru a-l sustine.    Cu toate acestea J. Hudson Taylor nu a renuntat,… el declara: “Dumnezeu asculta rugaciunea si va misca inimile oamenilor”. Era total predat lui Dumnezeu si totdeauna gata sa se supuna chemarii Lui.    In scurt timp a adoptat imbracamintea si stilul de viata al chinezilor, facandu-se mai accesibil celor ce-l ascultau.    Pe langa munca sa de medic, el predica pe strazi si in capela, primea vizitatori si avea grija de corespondenta.

   In 1859 se casatoreste in China, cu Maria, o fata orfana, fiica unor fosti misionari.

   Noua familie era atat de convinsa ca trebuie sa mearga sa evanghelizeze intreaga China, incat nimic nu-i putea opri. “Am cautat de multa vreme Adevarul”, i se confesa un chinez, “dar fara sa-l gasesc. L-am cautat aproape si departe, dar nu l-am descoperit. N-am gasit odihna in confucianism, budism sau taoism, insa gasesc odihna in ceea ce am auzit in aceasta seara. Iata de ce, de acum inainte cred in Isus.”

   Deoarece se imbolnavise foarte grav a trebuit sa se intoarca in Anglia pentru un timp. Neobosit a continuat traducerea Noului Testament in limba chineza (lucru inceput in China).

   In Iunie 1865, s-a nascut MISIUNEA DIN INTERIORUL CHINEI, Taylor deschizand un cont de $50, cerand lui Dumnezeu, inmultirea banilor si totodata 24 de noi misionari care sa i se alature. Curand contul din banca a crescut iar cei 24 au putut pleca spre China. In scurt timp au mai plecat 70. Apoi altii 100.    Noua misiune specifica urmatoarele: misionarii nu vor avea nici o garantie pentru salarii, ei trebuie sa se increada doar in Dumnezeu pentru nevoile lor, pe deasupra ei trebuie sa adopte tinuta chinezilor, si apoi sa duca Evanghelia in interiorul Chinei.    El scria: Avem nevoie de barbati si femei care sa puna pe primul loc si mai intai de toate pe Isus, China si sufletele pierdute –chiar si propria viata trebuie sa fie secundara.

   Costul personal al viziunii lui Hudson Taylor a fost mare si pentru familia sa: sotia lui Maria s-a imbolnavit de holera si a murit, iar din cei 12 copii, cinci au murit, inainte de a implini 10 ani.

   In ultimi ani din viata, Hudson Taylor spunea: “Sunt convins ca suntem cu totii deplin satisfacuti de a fi slujitorii lui Dumnezeu, trimisi de El in diversele posturi pe care le ocupam, pentru a-I face lucrarea.    El ne-a deschis usi, noi am intrat. Nu am venit in China pentru ca lucrarea misionara de aici e fara pericol sau usoara, ci pentru ca El ne-a chemat la aceasta. Nu am contat pe o protectie omeneasca, ci pe promisiunea prezentei Sale. Nici dificultatile, nici pericolele, nici aprobarea, nici ura oamenilor n-ar putea sa ne schimbe cu nimic indatorirea.

   In istoria crestinismului, Hudson Taylor, ramane un exemplu de daruire totala si de incredere absoluta in Dumnezeu. A fost cel mai folosit misionar din istoria Chinei. In timpul celor 51 de ani de lucrare acolo, misiunea sa, numita, MISIUNEA DIN INTERIORUL CHINEI, a stabilit 205 statii misionare, a adus 849 de misionari, a investit in lucrare peste 700 de crestini chinezi, a adunat patru milioane de dolari, prin credinta, si a stabilit o multime de biserici, numarul crestinilor depasind 125000. A convertit mai mult de 35000 de chinezi, la Hristos si a botezat aproape 50000. Darul sau, de a-i convinge pe oameni sa se daruiasca pe ei insisi lui Hristos, cat si posesiunile lor, a fost uimitor. Mai presus de toate, Hudson Taylor, a luat in serios promisiunile lui Dumnezeu si a dovedit ca este posibil sa traiesti o viata spirituala superioara in mod constant.

Anunțuri

William Carey

   William Carey s-a nascut la 17 August 1761,   in apropiere de Northampton, Anglia, in familia unor crestini, foarte saraci.   La 14 ani a inceput sa lucreze ca pantofar, meserie de care nu s-a rusinat niciodata.

   Din adolescenta a fost atras de istorie si geografie, citiind orice carte de acest gen.   A devenit invatator la scoala din sat, si si-a facut propria harta a lumii, pe care a agatat-o deasupra mesei sale.   Vizitatorilor sai le spunea: vezi acesta e un teritoriu pagan, si acesta, si acesta…… deseori plangea tare la vederea acestei imagini…

   Nelipsit de la Biserica, la o intalnire de studiu, Carey, a sugerat ca tema “convertirea paganilor”. Imediat un pastor i-a spus: ”stai jos baiete. Cand Dumnezeu va vrea sa converteasca paganii, o va face fara noi”. Aceasta nu l-a descurajat insa, el publicand mai tarziu, faimoasa carte: “O cercetare a obligatiei crestinilor de a folosi orice metoda pentru convertirea paganilor”.

   In ultimii 10 ani petrecuti in Anglia, William Carey, a devenit un pastor apreciat.

   Datorita talentului sau pentru limbiile straine, inainte de 30 de ani putea sa citeasca Biblia in sase limbi. Cunoscut tuturor ca un om dedicat rugaciunii, a vorbit, a trudit, a perseverat, a predicat……….. Intr-una din intalnirile cu lucratorii din zona a predicat, ceea ce a devenit motto-ul a mii de misionari dupa el: Asteapta lucruri mari de la Dumnezeu, incearca lucruri mari pentru Dumnezeu!

   Pentru ca nu era nici o societate misionara si nici un interes real pentru misiune, in 1792, William Carey, a infiintat, impreuna cu cativa prieteni, Societatea Baptista de Misiune, primul misionar trimis fiind chiar William Carey.

   Compara India cu o mina de aur. Inainte de a pleca le-a spus prietenilor sai: “eu ma cobor, in mina, dar nu uitati voi tineti fringhiile”. I will go down, but don’t forget you hold the ropes. Era atat de convins ca Dumnezeul Preainalt il chemase la o predare totala a vietii, pentru convertirea paganilor… Pentru Carey paganii nu reprezentau doar numere, statistici, ei erau persoane, suflete eterne destinate sa traiasca pentru totdeauna in fericirea cerului sau in intunericul iadului. Renunt la tot pentru convertirea paganilor, a spus Carey.

   Dupa un an, in Iunie 1793 William Carey a plecat spre India. A sustinut ca odata ce o misiune a inceput, aceasta se poate in mare parte autosustine, de aceea pe langa predicarea evangheliei, a lucrat la o fabrica de indigo.   Au urmat ani de descurajare, nici un indian convertit, dupa sapte ani,… avea datorii, era deseori bolnav, sotia lui se imbolnavise foarte garav, iar in cele din urma muri, de asemenea ii murise pana atunci trei copii,… dar a continuat. Si-a stabilit misiunea la Serampore, nu departe de Calcutta.

   Primul sau convertit indian a fost Krishna Pal, pe care l-a botezat in 1800.

   In 1821 a infiintat Colegiul Serampore, primul colegiu crestin din Asia.   Mai mult de 213000 de volume de biblii sau Noi Testamente, in 34 de limbi au fost tiparite la tipografia din Serampore.   William Carey, a fost un om al Bibliei Ea este adevarul, asa ii placea sa spuna, si pentru ca ea este adevarul, trebuie tradusa si tiparita pentru ca un mare numar de oameni sa aiba acces la ea.   Pasajul preferat din Scriptura, era Romani 12:1-2.

   In 1801 a fost ales professor de Sanskrita, Bengali si Marathi, la Colegiul William Fort, din Calcutta.

   Era caracterizat ca un om care stia sa rabde, foarte perseverent in tot ceea ce facea, avea simplitatea unui copil si o totala transpatrenta, umilinta lui sincera fiind cunoscuta de toti.

   In ultimele zile ale vietii, i-a spus lui Alexander Duff, unul din colaboratorii sai, care se intorsese recent din Marea Britanie:   “Tu ai vorbit despre William Carey, cand nu voi mai fi, nu spune nimic despre William Carey, -vorbeste despre Mantuitorul lui Carey!”   Cand a terminat de revizuit ultima traducere la care a lucrat, batranul William Carey, a spus: “sunt gata sa-l intalnesc pe Domnul meu, nu am nici o frica, nici o indoiala, nu am nici o dorinta care sa nu fie satisfacuta!”

   In planul de evanghelizare a Indiei, Carey avea trei principii: predica evanghelia, tradu Biblia si deschide scoli.   Cand William Carey a murit, la varsta de 73 de ani, dupa 41 de ani de slujire continua, printre indieni, Misiunea Serampore, avea 30 de misionari, 40 de invatatori autohtoni, 45 de statii misionare, 26 de Biserici, 126 de scoli, cu peste 10000 de elevi. Biblia in intregime sau Noul Testament a fost tradusa in 34 de limbi, care slujea la o treime din populatia globului.

   William Carey a fost ridiculizat, de multi din generatia sa…. “cizmar hirotonit”  si “indraznet nebun”. Insa el, a infaptuit o lucurare pentru care este si va fii tinut minte, ca un adevarat prieten si binefacator al Indiei, al paganilor.   William Carey, a fost un erou al credintei, iubea paganii, iubea Scriptura, Il iubea pe Mantuitorul sau, iar orice lucru pe care-l incepea il ducea la bun sfarsit.

David Brainerd

David Brainerd        Unul din primi misionari americani, despre care Oswald Smith, spunea: “Brainerd a fost acela care m-a invatat sa postesc si sa ma rog. Am invatat ca lucrurile mari pot fi realizate mai degraba printr-o partasie zilnica cu Dumnezeu, decat prin predicare . Un om care a avut o dragoste imensa pentru suflete. Singura si marea lui dorinta a fost sa traiasca in intregime pentru Dumnezeu.”     David Brainerd s-a nascut in 1718,    intr-o familie de crestini puritani din statul Connecticut. Pe cand avea  noua ani si-a pierdut tatal, iar la 14 ani a devenit orfan de amandoi parini.     La varsta de 21 de ani a experimentat convertirea, devenind apoi unul din cei mai mari sustinatori ai noii treziri evanghelice, cunoscuta ca Marea Trezire (The Great Awakening). Desi avea o sanatate subreda, fiind mereu slabit, obisnuia sa se roage ore intregi, sa studieze Scriptura si sa posteasca zile la rand. Pasajul preferat al lui David Brainerd, era Ioan 7:37-38    Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura. Una din cele mai intalnite expresii, gasite in jurnalul sau a fost promisiunea de a fi in intregime al Domnului, pentru totdeauna devotat slujirii Sale.     Imediat dupa convertire a intrat la colegiul Yale, pentru a studia teologia; unde a fost un student excelent, insa a fost trimis acasa in anul al treilea, deoarece s-a indoit de starea spirituala a unuia din profesorii sai. Cu toate aceste a fost acceptat si apoi trimis ca misionar la indienii americani “pieile rosii”, de catre Societatea Misionara Scotiana. Avea atunci 25 de ani.      Din acest moment, , si-a dedicat viata pentru castigarea comunitatilor de indieni din nord-estul Americii, fiind convins ca lucrarea sa a fost inspirata de Dumnezeu. “Dumnezeu, nu predicatorul sau ascultatorul, va misca sufletele oamenilor, prin cuvintele Sfintelor Scripturi”, obisnuia sa spuna David.     Cea mai mare parte din lucrarea sa a fost facuta prin rugaciune. “Ah, o ora cu Dumnezeu intrece infinit toate placerile acestei lumi!” Era deseori singur, in inima padurii, petrecand zile intregi in rugaciune, rugandu-se simplu ca puterea Duhului Sfant sa vina peste el, intr-un asa fel, incat indienii sa nu poate refuza mesajul Evangheliei.     Greutatiile misiunii l-au facut mai devotat. Pentru orice lucru, pentru orice problema, el mergea in fata Domnului. Mergea in padure si acolo cu fata la pamant agoniza pentru sufletele indienilor.    Chiar pe timp rece, camasa ii devenea uda de transpitatie in timpul rugaciunii. Uneori petrecea toata noaptea in rugaciune. Era slabit dar cerea ca puterea lui Dumnezeu sa lucreze prin el. Si Dumnezeu a lucrat. A fost martor la zeci de convertiri ale indienilor. El declara ca, uneori, chiar si cele mai impietrite inimi erau obligate sa se plece inintea harului lui Dumnezeu. Iar cand erau la rugaciune, toti se rugau si strigau dupa mila din toate partile.    Pentru cine ii cunostea, era o scena minunata sa-i vezi pe indienii care pana ieri, alaltaieri erau betivani, idolatri si dansau, iar acum stateau prosternati strigand catre Dumnezeu. Cu atata putere lucra Duhul Sfant intre ei.     Efortul depus, lipsa de hrana potrivita, precum si faptul ca, de multe ori, in calatoriile sale misionare, de la un trib la altul, dormea pe pamantul rece, toate acestea au dus la inrautatirea tuberculozei de care suferea. Din zi in zi a devenit tot mai slab. Tusea era constanta, avea mari dureri in piept si scuipa sange. Fiind incapabil de a-si mai indeplini lucrarea s-a hotarat sa plece in New England, la niste prieteni. Dupa scurt timp a fost chemat in casa faimosului predicator si teolog Jonathan Edwards, deoarece era logodit cu Jerusha, fiica acestuia. A fost foarte bine ingrijit, insa boala era mult prea avansata ca sa se mai poata reface.     Pe patul de moarte, David Brainerd, a scris fratelui sau urmatoarele cuvinte:  “O spun acum, cand sunt pe moarte, ca pentru nimic in lume nu mi-as fi trait altfel viata. O, momentul glorios se apropie! Am dorit sa-L slujesc pe Dumnezeu in chip desavarsit. Daca as fi avut o mie de suflete, toate le-as fi dat lui Dumnezeu, dar nu mai am nimic, caci totul e gata. E o mare mangaiere pentru mina sa stiu ca am facut ceva pentru Dumnezeu in lumea aceasta. E ceva putin si-mi pare rau ca nu am facut mai mult.”      In data de  9 Octombrie 1747, David Brainerd, a plecat acasa la Domnul. Avea 29 de ani. Jerusha, logodnica lui, a murit la nici cinci luni dupa aceea. David Brainerd, a trait o viata scurta, insa partasia sa cu Domnul si devotamentul sau in castigarea altora pentru Mantuitorul continua sa inspire pe multi. David Brainerd, este un exemplu se sfintenie personala si devotiune fata de Dumnezeu, lasand totodata un impact puternic asupra viziunii de misionariat si slujire crestina.     Inspirat de trairea lui David Brainerd, Jonathan Edwards, si-a petrecut ultimii opt ani din viata ca misionar printre indieni. William Carey, recunoscut ca parintele misiunii moderne, a pretuit asa de mult istoria vietii lui Brainerd incat i-a incurajat pe colegii lui de slujire s-o citeasca de trei ori pe an. John Wesley i-a indemnat pe toti predicatorii din vremea lui sa studieze cu atentie viata lui Brainerd si sa-i urmeze exemplul. Henry Martyn, a citit viata lui si aplecat in India, Robert McCheyne, a plecat misionar printre evrei. Jim Eliot in America de Sud. Toti acestia au marturisit in egala masura respectul pe care-l au fata de David Brainerd.      Fie ca viata acestui remarcabil om, scurta, dar atat de implinita, sa ne incurajeze si sa ne inspire la un devotement si mai mare pentru Dumnezeu si pentru misiune.